Te trezeşti dimineaţa ( azi, 02.10.2009 ) şi vezi că eşti în mare întârziere. Iţi anunţi şeful că vei întârzia şi te apuci de spălat, mâncat şi îmbrăcat. Ieşi pe uşă , ajungi la maşina şi observi că nu poţi să ieşi din parcare pentru că un Suzuki Swift cu numărul de înmatriculare B 69 VSX blochează calea de ieşire din parcare a opt maşini, printre care şi cea a subsemnatului. Până aici nimic neobişnuit. Locuiesc într-o zonă în care dacă laşi maşina la bulevard, ţi-o ridică, iar în spatele blocurilor unde mulţi au început să parcheze ziua, se blochează des maşinile, lăsând un telefon de contact în geam pentru a putea fi chemat în cazul în care cel pe care l-ai blocat să poată pleca. Maşina cu pricina, tot ce avea în geam era un colant pe care scria „femeia conduce”…
Lovesc roţile maşinii în speranţa că aceasta e echipată cu alarmă… nimic. Mă duc la toţi portarii de bloc şi îi întreb despre maşină… nimeni nu ştia nimic. Sun la poliţie, poliţie care mă îndrumă către poliţia comunitară. Trecuse deja o oră jumate şi „femeia conduce” nu era de găsit. La aproximativ 20 de minute de la apelul către poliţia comunitară, îşi face apariţia un echipaj. Vine, constată, anunţă dispeceratul, după care timp de înca doua ore, nu face altceva decât să asiste la disperarea mea de a găsi proprietarul acestei maşini. Între timp îşi fac apariţia şi alţi „blocaţi” de „femeia conduce”.
Aflăm numele proprietarului şi adresa. Sunăm la informaţii Romtelecom, şi cum altfel să fie numărul acestei persoane decat NELISTAT. Îmi vine ideea să sun la service-ul ale carui plăcuţe de numere erau pe maşină. După alte 15 minute de lămuriri şi rugăminţi, verifică maşina şi îmi comunică numărul de telefon al unei persoane de contact.
Respirăm uşuraţi că am scăpat. ŢEAPĂ, deoarece nu e numarul şoferiţei care „conduce” ci al mamei acesteia.
Cu nervi în glas, o rugăm să ne dea numarul fiicei pentru a putea să ne vedem de restul treburilor din această zi. Aceasta refuză şi ne spune că o contactează dânsa. Mai stăm 15 minute… nimic. Revenim cu un telefon la mama “femeii ce conduce” care ne spune foarte calmă, că nu dă de fiica dânsei. O rugăm înca o dată să ne dea numarul ei…refuză… spune că mai insistă dânsa, iar eu o rog să îi dea un sms măcar dacă nu reuşeşte să o prindă. După încă 30 de minute, revenim la doamna mama a „femeii ce conduce” şi o implorăm să ne spună unde lucrează femeia care conduce. În sfârşit un răspuns pozitiv… Ne spune că lucrează la „Sanoma Hearst Romania”… firmă ce are sediul la aproximativ 500 de metrii de “locul de parcare” cu pricina. O întreb, dar cum se numeşte fiica dumneavoastră, ca să ştiu pe cine caut… După ezitări de câteva secunde, femeia îmi răspunde: „IOANA VULPESCU”.
Cu toţi aşii în mânecă, pornim la „atac” către firma mai sus menţionată, care subliniez că nu are nicio vină că o angajată a ei este total dezorientată când „conduce”, probabil că este la fel de aiurită şi la muncă, dar mă limitez să spun doar, probabil… că doar femeia conduce nu ?! Şi are şi grijă să menţioneze asta lipidu-şi stickere pe maşină (la modul… femeie la volan, dar în viaţa de dincolo de el sunt şefă… altă înţepată de funcţia pe care o deţine…). Sunăm, intrăm în legătură cu o operatoare. Îi spunem despre ce este vorba… Ghinion, doamna VULPESCU IOANA este într-un meeting…
Ciudat, dar îmi reapare în glas nervozitatea… nici eu nu înteleg de ce, doar păzeam maşina doamnei IOANA VULPESCU de vreo 3 ore şi ceva !!!!!… O rog să dea de dânsa şi să-i transmită că noi stăm ca proştii lângă minunata maşina în care „femeia conduce”. Nu se întâmplă nimic timp de 20 de minute şi revenim cu un telefon. „A plecat spre dumneavoastră un coleg cu cheia de la maşină, dar nu ştim unde este parcată…”. Incredibil nu ? :)) acum mă şi umflă râsul… Îi spun doamnei de la telefon să mi-l dea pe coleg să îi explic. Într-un final, după 4 ore de păzit Suzuki Swift cu numărul de înmatriculare B 69 VPX, pe care bănuiesc că doamna IOANA VULPESCU l-a parcat acolo, suntem liberi să plecăm şi noi la întâlnirile noastre, la job-urile noastre…
Dragi prieteni sau voi ce citiţi această întâmplare, gândiţi-vă că în astfel de situaţii când o presupusă IOANA VULPESCU va bloca maşina dumneavoastră şi înca 7 pe lângă ea, singura scăpare este munca de detectiv, deoarece poliţia nu mişca un deget. Practic cineva vă sechestrează maşina pe perioada nedeterminată şi poliţia nu poate face nimic altceva în afara faptului că asistă la nervii dumneavoastră şi eventual va afla proprieterul şi adresa.
Pentru că pe doamna IOANA VULPESCU nu am avut plăcerea să o cunosc face-to-face, am dat un search pe google, şi i-am aflat şi adresa de e-mail. Sunteţi inclusă printre cei 700 de destinatari stimată doamnă, iar pe ceilalţi îi rog să îl trimită la toată lista de contacte, aşa cum am făcut şi eu, să vă ştie o ţară întreagă şi nu numai că dumneavoastră conduceţi… Poate pe viitor nu veţi mai avea atâta indolenţă şi lipsă de bun simţ, să sechestraţi 8 maşini fară să vă pese decât de întâlnirile dumneavoastră.
Fără gram de stimă pentru IOANA VULPESCU, dar cu deosebită stimă pentru restul cititorilor.
Şi nu uitaţi, „femeia conduce”… asta este foarte în regulă… când IOANA VULPESCU conduce este o problema…
P.S.: Acest mail este venit ca o „răzbunare” împotriva nesimţrii unora. Ne puteam “răzbuna şi pe maşina cu: ouă, roşii sau alte mirodenii, dar maşina nu are nicio vină că este parcată de Femeia Care Conduce… proooooooooooooooost
