La grădina zoologică, animalele discută despre venirea vacanței:
– Spune-mi girafă, unde pleci tu în vacanță?
– Ei bine, eu am un gât lung, soția mea are gâtul lung și copiii mei la fel au gatul lung. Și cum nu ne place să ieșim în evidență, vom merge în Africa, acolo unde sunt și alte girafe.
– Dar tu, ursule polar, tu unde mergi?
– Păi eu am o blană groasă, soția mea la fel are blana groasă și copiii mei la fel au blana groasă. Și cum nu ne place să ieșim în evidență vom merge la Polul Nord, acolo unde sunt și alți urși polari.
– Dar tu, crocodilule, unde mergi?
– Ei bine, eu am o gură mare, soția mea are gura mare și copii mei au și ei gura mare și cum nu ne place să ieșim în evidență vom merge în Oltenia.

Și cireașa de pe tort:

 Doctorul Ionescu s-a culcat cu una dintre pacientele lui și se simțea vinovat de multă vreme. Oricât de mult a încercat să uite această întâmplare, nu reușea. Era mereu copleșit de sentimentul de vină și de trădare a jurământului profesional.

Din când în când auzea acea o voce calmă, din interiorul lui, care-i spunea: „Nu te mai stresa; nu ești primul medic care s-a culcat cu o pacientă și nu vei fi nici ultimul. Și ești burlac. Așa că asta e …”
Dar, invariabil, o altă voce îl readucea la realitate: „Ionescule, nu uita că ești medic veterinar …”

Până data viitoare vă aduc aminte de maxima lui Einstein: „Universul și prostia sunt infinite și totuși de primul lucru nu sunt sigur!”.