Bine v-am găsit dragii mei!

       După cum mă știți, mai ales după postarea cu mersul în camera de cămin în care am stat în anul 2 de facultate (vezi În vizită la fosta mea cameră), nu pot sta fără să mă bag în seamă în stânga și în dreapta. Acest lucru l-am făcut și în Bacău deși nu sunt familiarizat cu orașul.

      După vreo 2-3 zile de încercări, prietenul cu care mă plimbam prin parc a profitat de împrejurări și s-a băgat în seamă cu o fată care avea ceva afișat. Fata era drăguță, nu pot nega și o să vă convingeți și voi în cele ce urmează. Obiectele afișate de ea erau care mai de care mai frumoase, deși nu m-am putut abține să nu fac câteva remarci răutăcioase la câteva dintre capodoperele ei, că așa e pisica… unde nu ajunge îi pute. Ca să nu vă mai țin de vorbă aiurea este vorba de o domnișoară care face bijuterii de mână, nu pentru bani ci din pasiune, și asta se vede în toate bijuteriile ei. Întrebată dacă e artista ea a răspuns sec: „Definește-mi termenul  artistă”. Cu o modestie ieșită din comun spunea: „Am ieșit cu ele în parc pentru că mă plictiseam în casă și îmi trebuia un pretext și mi-am spus că pot încerca să scot și ceva bănuți de pe urma pasiunii mele”.

      Pentru a nu vă plictisi eu zic să vă arat ce m-a făcut pe mine și prietenul meu să o numim pe această fată artistă o să pun câteva poze.

       Dacă doriți să cumpărați ceva din pozele de mai jos contactați-o pe artistă:

Elena Burlacu – elena_burlacu94@yahoo.com

Până data viitoare nu uitați deviza blogului: „Universul și prostia sunt infinite și totuși de primul lucru nu sunt sigur!”, Einstein