Un mic grup care a încăput în poză

      Seara bună tuturor!

       Astăzi mi s-a împlinit într-o oarecare măsură visul. Am reușit să îmi revăd o mare parte dintre colegii mei de clasă din timpul liceului și bonus, pe doamna dirigintă. Totul a fost minunat. Cu excepția faptului că nu am fost toți, unii lipsind din diferite motive, unora perzându-le urma în cei trei ani și jumătate de la absolvirea clasei a 12-a.      După cum spuneam eu unul m-am simțit minunat. Niciunul dintre noi nu s-a schimbat într-un mod evident, poate doar puțin una dintre colege, care acum e însărcinată și care e cea mai frumoasă viitoare mămică pe care am văzut-o vreodată. În rest toți la fel ca în liceu. Spiritele aceleași, dovadă facând-o chiar ciondăneala în glumă, între mine și una dintre colegele mele, cu care mă ciondăneam zi de zi la școală. O altă colegă, cu care am cam demolat liceul, a rămas tot Gina pe care o știam eu, nebună, energică și gata de o nouă propunere … de a dezmembra ceva prin liceu.

      Eu aș povesti despre toți, dar se pare că cele 4 ore pe care le-am petrecut cu toții nu au fost nici pe departe suficiente să aflăm ce mai face fiecare dintre noi, cu ce ne mai ocupăm, însă din nou, ca de fiecare dată când noi nu știam cum să tratăm unele situații ne-a scos din criză doamna dirigintă, adresând fiecăruia dintre noi 2-3 întrebari la care prin natura lor ne-au făcut să răspundem scurt și cuprinzător.

      Eu unul sunt convins că prin această reuniune mi-am atins scopurile comune și la care cel mai probabil și colegii mei se gândeau și anume să refac puțin relațiile, să relegăm legăturile, deoarece sunt convins că fiecare dintre noi a păstrat legătura cu 3-4 persoane și așa am reușit să mai măresc grupul fiecăruia cu măcar o persoană.

      În final vreau să le mulțumesc tuturor celor care au venit la reuniune și sper că și data viitoare să răspundă cel putin la fel de prompt la o eventuală reuniune care să fie de o durată mai mare și care să ne lege și mai strâns. În mod special aș vrea să-i mulțumesc doamnei diriginte care și-a stricat putin programul pe care îl avea, pentru a veni să ne vadă și să afle despre noile noastre vieți la care cu siguranță și dânsa a contribuit într-un mod constructiv și într-o măsură deloc de neglijat.

      Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.