Salutare!

În acest weekend, m-am distrat de minune. Nu prin cluburi cu v-ați fi așteptat, ci cu prietenii mei făcând rime pentru prieteni. Am început de sâmbătă seara, când, intors de la club, după ce am vizionat acolo unul dintre cele mai tari filme de comedie pe care le-am văzut în ultimii 2 ani, Funny Farm, m-am distrat de minune cu fata patronului și cu un amic, făcând „șto” de tot și toate. Târziu în noapte am mers liniștit spre casă și am încercat să adorm, dar nu reușeam, așa că am început să scriu ceva rime pe facebook, pentru a face ceva reclamă clubului la care am fost. Prima strofă chiar m-a pus la grea încercare, chinuindu-mă cu ea, dar apoi totul a venit de la sine. Probabil că e mai ușor să faci rime din nimereală, decât să faci cu un scop. Iată ce a ieșit:

Final de seară
Romică Iarca

Tare-a fost la Reina vere,
Cu tărie, dar și bere.
Cu un mers cam legănat,
Și-un prieten tot cam beat.
Merg acasă praf, șah-mat,
Să halesc ceva murat!

Eu, ca Tamaș n-o să fac!
Termopan sau geamu’ spart.
Nici pe preș nu o să dorm,
Fiindcă zic că încă-s om.
Nici femeia de serviciu,
N-o să vadă că am viciu.

Noapte bună tuturor,
Nu vomați chiar pe covor.
Eu, vă zic că bun de luat,
E ligheanu’ lângă pat.
Mâine, fără nici o teamă,
Toți scăpăm de mahmureală!

Destui dintre cei care au citit asta pe profilul meu de facebook, au spus că strofele doi și trei sunt geniale așa că am decis să le pun și într-un loc ceva mai formal, decât să țin pe facebook doar pentru prietenii de pe facebook. Aștept opinii și înjurături aci sau pe facebook.

Asta nu ar fi fost tot, dar duminică, după ce am epuizat cu același amic din club toate metodele de distracție, am zis să facem o poezie cu dedicație pentru un prieten comun. Am stat și ne-am contrazis cum și ce să facem rima și până la urmă cu contribuția a două creiere plictisite a ieșit asta:

Balada unui bețivan
Liviu Săpunaru , Romică Iarca

Și eu ca Tamaș vreau să fiu
Nu fotbalist, nu rantangiu
Ci un bețiv fără contract
Chiar cel mai bun, din al meu sat.
Când ies în centru cu băieții
Le mai arăt, căci au pretenții
Cum Tamaș este campion
La sărituri la cap, în albion.

Și eu încerc ca el să fiu
Nu fotbalist, nu rantangiu
Ci un bețiv de primă clasă
În toată tara, nu doar în casă
Să sar și eu la cap beton
Să fiu și eu un campion
Să beau tărie, vin și bere
Să nu mai știu de mine vere.

Un mare fan mereu am fost,
Ca Tamaș fotbalist anost,
Un “nea” cu diplomă să fiu,
Așa am vrut, fără să știu,
Că toți cu vinul sunt amici
La tuica, vodcă, au arici.
Așa suntem toți inginerii
Bem la fel, ca stranierii.

Toate cele bune!

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.