Astăzi pe Facebook, un puști, care crede că ceea ce este ilegal în fața legii, așa a fost de la începuturi și că ce este imoral trebuie pedepsit, dar doar o baricadă.

     De ce din ce în ce mai multe situații în presă?

    Lupta aceasta nu există doar de prin anii 2000, când totul a început să iasă la lumină cu ajutorul presei. Cu destui ani în urmă, această luptă, era considerată câștigată de profesori, pentru că erau vremurile în care se făcea „dragoste cu sila” cu învățătura. Sigur, nu țin eu minte ca, în acea perioadă, să se fi ieșit de pe băncile școlii doar doctori, ingineri sau profesori. În plus, destui au rămas cu ceva sechele din această „dragoste cu de-a sila”. De aceea s-a introdus partea de învățare prin cooperare și prietenie. Toate aceste noi reguli au fost introduse tot din vina celor care și atunci, erau elevi problemă, dar și acum. Diferența dintre atunci și acum, este că obraznicii de acum, care nu sunt în fapt elevi problemă, prind curaj când își dau seama că profesorii, prin niște legi care pe alocuri sunt complet cretine, sunt legați de mâini picioare și chiar la gură.

     De ce învățământul prin prietenie și cooperare și nu prin forță?

     Eu unul sunt complet de acord că învățatul se face prin cooperare și prietenie. Adică, eu unul așa am pățit și din trei copii, toți ne-am realizat din punctul acesta de vedere, deci se poate. Problema însă cred că s-ar fi pus altfel dacă aș fi fost un elev problematic și așa cum sunt de acord că ar fi fost bună forța, poate ar fi fost bună și atunci (poate greșesc). Ca diferență dintre forță și cooperare, pentru elevii care au iubit cartea, nu se vede. Pentru cei modești, de asemenea, pentru că ei își știau limitele și ei învățau practic (școli profesionale) – lucru care acum lipsește și acești elevi ajung să mărească procentajele de eșec la BAC. Iar cei problematici, sunt poate 1-2 în fiecare liceu, erau și atunci tot 1-2. Problema este, după cum spuneam anterior, că ceilalți 5-6 elevi semi-problematici, astăzi prind curaj pentru că „Boule, nu ai voie să dai în mine!” – citat din clipuri de pe net. O altă problemă este că, și cei care sunt destul peste medie, chiar elevi cu pretenții, consideră unele acțiuni ale profesorilor ca fiind imorale.

     La subiect

     Ca să ajung la motivul pentru care am ajuns să scriu acest articol, în care sunt atât de radical cu pivire la acest subiect, este un comentariu cu privire la o poză postată de un profesor care a corectat un test de la simularea de BAC. Aceasta este poza respectivă:

     Acest puști era absolut revoltat că acel profesor trebuie să dispară din sistem pentru că este imoral ceea ce s-a întamplat. Vorbesc despre această postare:

     De ce s-a ajuns la asta?

     La această situație s-a ajuns deoarece, democrația asta de învățare prin cooperare, a fost înțeleasă complet greșit de unii sau alții. Astfel prin „Boule nu ai voie să-mi faci nimic” profesorii strâng în ei o frustrare infinită. Atunci unii dintre ei reacționează diferit: unii bat la propriu, altii fac publice texte din lucrări, teze, simulări sau teze de BAC. Imoral clar este, dar hai să ne gândim De ce așa?

     De ce și profesorii ies rău la examenele lor?

     Ei bine, oricât am vrea să credem, în sistemul de învățământ rămân profesori buni, de rit vechi și vin profesori de rit nou din ce în ce mai slabi. Motivul este simplu: nu există motivație de niciun fel să se vină în acest sistem. Nu există motivație financiară (dacă ne uităm în urmă sau la alte state nu a existat nici atunci sau nu există nici în alte țări păstrând legătura salariilor dintre domenii), dar nici motivația care acum destui ani exista și anume: “domnul profesor/învățător este domnul profesor/învățător și el are mereu dreptate”. Atunci în sistem, de regulă, cu mici excepții, vin oameni slab pregătiți, ceilalți căutând motivația financiară singura care a rămas din păcate la noi.

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.