„Ipocrizenia” la ea acasă

     „Ipocrizenia” la ea acasă… astăzi am primit o cerere de prietenie de la un anume „Vocea Strazii”. Inițial am spus că accept cererea fără să mă mai uit ce și cum pentru că bănuiam că este o pagină de înjurare justificată sau nu a politicii românești de toată jena. Totuși prostia sau înțelepciunea din capul meu mi-a spus să arunc o privire înainte de asta pe pagină, că voiam să văd cine este, cu ce se ocupă și care ar fi motivul pentru care mi-a dat acea cerere. Mă uit și văd din prima o postare adresată partidelor politice. Mi-am spus că este exact ce vreau și încep să mă uit prin pagină. Cea mai recentă postare, dedicată „politicienilor” din comuna de care aparțin. Zic minunat și încep să citesc ce reclamă această „voce a străzii” și văd că acuză, chipurile, la o laltă, pe toți candidații la primăria comunei, de campanii electorale ilegale. Și am spus chipurile pentru că acest comentariu era pus la un share legat de anunțarea candidaturii actualului vice-primar pentru postul de primar. Mai direct de atât nu văd să atace P.S.D.-ul, acuzațiile sunt mai mult sau mai puțin justificate, nu am idee, nu am auzit, nu am văzut, nu am vorbit (cam asta ar fi poza de profil a paginii respectuve). Eu unul, i-am cerut domnului/doamnei din spatele paginii un minimum de decență, să îmi ofere un nume, cum ar fi eu Vasile Gh. Ghiță, susțin sus și tare că toți cei de mai jos practică campanie electorală în afara perioadei de campanie electorală prevăzute de lege. Ca urmare am categorisit această pagină ca a fi o pagină de denigrare clară a P.S.D.-ului și, chipurile a tuturor candidaților pentru primăria comunei. Asta puțin îmi pasă, deoarece cei care mă cunosc știu că atunci când mi s-a părut că edilii comunei de care aparțin mă nedreptățesc, am bătut cu pumnul în masă, mi-am cerut dreptul, am luat peste picior pe fostul primar când a venit „la mișto” din întâmplare și îmi cerea să mut piatra din șanț, care nu era în șanț ci pe șanț deoarece m-am gândit dinainte că nu trebuie să astup șanțul și să mă pun să muncesc ca dobitocul după ca să îl desfund și am pus un pod pentru a ține șanțul curat și să circule apa prin el(șanț) sau pe sub el (pod). A se înțelege că am făcut acest lucru în nume propriu nu sub pseudonim sau doar pe un amărât de Facebook. Eu nu i-am cerut „vocii străzii” să facă aceste acuzații la procuratură, deoarece încălcarea legii electorale constituie infracțiune și se pedepsește conform codului penal pentru că acolo ar trebui să se ducă cu numele și să-i ajute pe procurori să adune probe. Am cerut doar să schimbe acel nume de pe facebook cu propriul nume. Atât dacă face, mă va câștiga ca și critic la adresa edililor care fac abuzuri sau încalcă legea. Deci domnule/doamna „Vocea strazii”, vă rog, spuneți ce aveți de spus cu al dumneavoastră nume, nu cu o voce a străzii care tare îmi este că este doar vocea dumneavoastră.

Cu deosebit respect,
Romică Iarca

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public, decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.

Merg să mă culc vs merg să dorm

     Salutare!

     Aseară, o persoană dragă mie, mi-a dat o temă de dezbatere și de frustrare, pe bază de semantică și „vucabular”. Astăzi mi-am spus: „Bună temă mi-a aruncat pentru o postare pe blog!”. Și am spus că merge o postarea pe marginea subiectului: „merg să mă culc” vs „merg să dorm”.

Continue reading

O vizită la poliție… cu trei fețe

Am promis, dar nu m-am ținut întocmai de cuvânt. Am spus că pe 26/06/2014 voi posta despre cum sunt martorii tratați de milițieni. Nu am avut timp așa că am amânat povestirea pe mai târziu.

Postarea mea de pe Facebook arăta așa:

Fraților, noaptea minții… azi (n.r. Miercuri, 25/06/2014) am fost la Poliție să dau declarația, fără de care agentul care cercetează cazul de bătaie din Gologanu (vezi articolul – http://www.monitorulvn.ro/articole/foc-anean-b-tut-cu-bestialitate-intr-un-bar-din-gologanu_2_162854.html ) nu putea trimite dosarul la tribunal, am fost prieten, infractor și iar prieten cu acesta în doar o ora și jumătate. Maine (n.r. Joi, 26/06/2014), voi încerca, pe blogul meu, să descriu cum poți fi prieten, infractor și iar prieten în loc de martor într-un dosar penal. Stay tunned!

     Așadar, povestirea mea este despre cum, tu ca martor, poți fi la început prieten de bere cu polițistul, dușman/infractor la mijloc și la sfârșit din nou prieten. Dar zic să încep cu începutul.

Continue reading

Perlele de la simularea de BAC Martie 2014

De când  mă știu, perlele de la BAC, simularea examenului de BAC sau testele naționale, au stârnit în mine o curiozitate de necrezut. Tot timpul elevii, fie ei de liceu sau gimnaziu, nu m-au dezamăgit. Chiar m-au făcut să râd în hohote la fiecare perlă în parte. Ca să nu fiu considerat neam prost, că scriu fără să vă dau materialul care mi-a adus ideea unui astfel de articol, poftiți de vizionați și apoi discutăm împreună despre ce perle vreți din acest material și nu numai.

Thinking outside the box – Problema leului lipsă

Think outside the box

Think outside the box

     Sâmbăta trecută un prieten de-al meu mi-a aruncat pe peretele de Facebook o problemă de logica, matematică și gândire în afara cutiei. Problema în sine nu este grea, dar dacă nu reușești să ieși din miezul soluției, nu vei găsi soluția.

     Problema sună ceva de genul:

Vrei să cumperi o bluză de 97 de lei dar nu ai bani.
Ceri mamei tale, dar îți dă doar 50 de lei. Îi ceri și tatălui tău și el îți dă încă 50 de lei.
Ai acum 100 lei.
Cumperi bluza și rămâi cu 3 lei.
Ca să mai reduci datoria le dai înapoi părinților câte 1 leu, iar tu păstrezi 1 leu.
Acum le datorezi amândorura câte 49 lei.
49lei+49lei+1leu (al tău) = 99 lei
Întrebarea este: unde este un leu din cei 100lei?

     După cum spuneam, problema nu este grea dacă reușești să ieși din soluția dată de autorul problemei. Soluția corectă ar fi cam așa:

Continue reading

Băncile sunt minunate …

     Acum vreo săptămână, cumnata mea, știind că vreau să aplic la un CardAvantaj, m-a recomandat acolo, în ideea că eu vreau, ea câștigă nu știu ce beneficii de la ei.

     Frumos zic, căci, dacă ea nu mă recomanda, cine știe când dracu’ aplicam eu, pentru că îmi era greu să găsesc timp să merg la ei, să semnez 100 de mii de hartii prin care să mă jur pe carne de mici că am plătit impozit pe laptele supt de la mamă etc. Acum venise momentul. Aveam nevoie de două hârtii mari și late cu care să mă prezint, și anume, adeverință de venit pentru ultimele trei luni și adeverință de venit pe anul precedent. Asta e tot ce mi-a spus tanti la telefon.

     Eu lucrând la distanță pentru o firmă, adeverintele mi le-a trimis prin curierat de la Tg. Mureș. Am mers cu ele la bancă, am semnat 200 de pagini, fără să citesc ce dracu semnez (noroc că pe numele meu nu am decât un amărât de telefon, asta în cazul în care am semnat că le dau gratuit și de pomană tot ce am).

     Astăzi m-a sunat tanti de la bancă să îmi spună că șeful a uitat să semneze pe una din adeverințe și că adeverinta cu venitul pe anul trecut nu e bine pe 2013, trebuia pe 2012. Pe bune!? Păi în ce dracu an suntem azi noi? 2013 și nu știu eu? Până și chinezii sunt acum în noul an, care vorba aceea, ajung în noul an pe 31 ianuarie.

     Acum ca să fiu sigur că fac totul cum trebuie, i-am spus lu’ tanti  că eu lucrez din martie 2012 și că primul meu venit pe anul 2012 e de prin aprilie. A spus că trebuie să fie pus din prima lună în care am fost angajat până în decembrie.

     Făcând caterincă cu colegul meu de la Financiar, am spus că acum ăștia chiar au aflat ce am supt de la mama, că dracu’, ei acum știu exact tot venitul meu de când m-am angajat până în zilele noastre.

     Trăiască al nostru sistem de creditare! Uraaaaa, uraaaaa, uraaaaaa!

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuți și să nu ai public decât să scrii pentru public și să te pierzi pe tine însuți”.

Televizorul viitorului – subțire ca hârtia

     Tot atunci, când participam la concursul „software pentru dispozitivele viitorului”, am scris un articol despre un televizor care urma să devină televizorul viitorului. Articolul încă se încadrează în viitor deoarece încă nu a apărut în casele noastre și după cum apare situația, nu va apărea nici în următorii 2-3 ani. Ne mai bătând câmpii pe aici vă las să citiți articolul despre un televizor super slim.

     Te-ai întrebat vreodată cum va arăta televizorul viitorului? Nu vorbim despre viitorul îndepărtat, ci despre cel de peste cinci ani! Să prezentăm opiniile specialiștilor: televizorul de peste cinci ani va fi subțire ca hârtia, va putea avea diagonala cât un perete, ar putea porni la un simplu pocnit din degete și emisiunea preferată va putea fi vizionată în trei dimensiuni, chiar și fără ochelari.

     Unii experți spun că vei avea o singură telecomandă pentru tot ce ai în casă și acces la un set-top box care îti va permite să te conectezi la Internet, să te uiți la TV și să cauți filme sau muzică.

     Telecomenzile din prezent sunt foarte complicate, iar în viitor va trebui să existe o singură telecomandă pentru toate.

     În viitor, la televizor, am putea urmări atât emisiuni, dar și să ne jucăm, să scriem emailuri, să vorbim pe chat cu prietenii, dar și să facem cumpărături online.
Mai mult decât atât, televizorul viitorului ar putea să fie cu touch screen și să putem să mutăm imagini de pe ecran sau să schimbăm canalul trecând doar mâna prin fața televizorului.
La ora actuală, pe piața, exista deja dispozitive precum Microsoft Xbox Kinect sau PlayStation Move care permit utilizarea jocurilor prin gesturi, mișcări și voce.
În viitorul mai îndepărtat, televizorul va putea anticipa ce program vrei să urmărești în funcție de starea ta de spirit.
Televizorul va fi atât de inteligent încât va putea să recunoască din expresiile faciale și mișcarile corpului, starea psihică în care vă aflați și să înceapă programul cu ce aveți nevoie.
Alți specialiști insistă că telecomenzile vor dispărea și controlul televizorului se va face mult mai natural.
Controlul se va face intutitiv, iar tehnologia va fi similară cu cea creată pentru consola Xbox.

     În prezend câteva dintre descrierile din articol sunt deja disponibile, tehnologii cum ar fi: email de pe televizor, navigare pe internet, chat cu prietenii, televizoare care nu sunt chiar atât de scumpe pe cât ar crede unii dintre voi. Aceste televizoare sunt numite acum smartTV și au prețuri de plecare de la 1900 de lei.

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuți și să nu ai public decât să scrii pentru public și să te pierzi pe tine însuți”.

Glorya a plagiat… sau nu…

    În principiu noi românii, suntem obsedați de scandaluri de fel și fel de feluri :D. Ba că divorțează Bianca lui Bote de Victor lui Slav, fie că Guță dă cărțile pe față sau mai știu eu ce subiecte de genul acesta.

    Dovada este ceea ce s-a întâmplat în această dimineață la „Neatza cu Răzvan și Dani”. Eu am aflat de subiectul în acesta după-amiază, deoarece la mine o emisiune care dureaza la teleizor 2-3 ore, până o văd eu durează 8-10 ore. Și asta pentru că mă uit pe sit-ul AntenaPlay.ro, și mai mult ascult emisiunile decât să le văd. În principiu emisiunea fiind plină de umor de toate felurile, auditiv, vizual etc., nu apuc să termin emisiunea până la ora 7, când de regulă termin eu cu munca deoarece când este ceva, ce trebuie și văzut, mă și uit. Dacă nu apuc să văd/ascult întraga emisiune, păstrez până data viitoare. Ca de obicei, pe la 12 încep să ascult emisiunea cu pricina. Ei bine abia acum 30 de minute am ajuns la faza în care, lui Dani îi este adus la cunoștință că piesa Gloryei – Nu-mi pasă este furată de la un alt artist. Nu ar fi fost nimic, dar Glorya a fost invitată și a lansat videoclipul în premieră la Neatza chiar ieri. Dovada dată de omulețul care a observat furăciunea, este clară, versurile sunt aceleași. Dani, după cum am aflat mulți dintre noi, nu vrea să intre în niciun fel de scandal, deci o sună pe Glorya să afle ce se întâmplă. Glorya a declarat că proprietatea intelectuală aparține casei de producție Tommo Production și că acest non-scandal, este acoperit de semnături. Perfect, zice Dani și se termină treaba.

     Eu însă am încercat să găsesc ceva urme pe net despre piesă și cântărețul original al piesei. Am găsit un articol de pe data 26/10/2012 în care casa de producție anunță publicul că au lansat o piesă nouă, și anume piesa originală. Deci se acoperă ceea ce a spus Glorya. Acum acte nu am găsit și nici nebun nu sunt ca să mă apuc să sap mai mult pe tema asta și cel mai probabil să ajung la concluzia că Glorya și casa ei de producție au dreptate.

Piesa „originală” o găsiți aici: http://www.trilulilu.ro/muzica-hip-hop/vlad-tzp-ca-ultima-2012-tero-www-mp3tube-ro

Aici găsiți pisa interpretată de Glorya:

Aici găsiți clipul prin care „descoperitorul” a demonstrat plagiatul:

     Problema stă că unii dintre noi ne agităm, facem fel de fel de acuzații, dar nu verificăm să vedem despre ce este vorba. Foarte urât, însă cred că am avut de la cine să învățăm, și anume de la Acces Direct, Măruță și tot așa. Deci hai să ne apucăm de scuipat că poate ne angajează cineva pe un post de scuipător.

Toate cele bune!

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.

Era să rămân fără Sâmbătă

Salutare!

Am o mică poveste de spus pentru că mi s-a întâmplat mie și dacă e, și Doamne ferește o să se întâmple și altora, zic să găsească soluția ceva mai repede decât am găsit-o eu. Așa că voi posta ceva paranteze în engleză pentru ai ajuta și pe străinezi să găsească soluția.

Weekendul acesta era să o pățesc original de tot. După ce am lucrat pentru serviciu vreo 4 ore ca să aduc la zi ceva ce îmi rămăsese peste săptămâna de lucru, am început să lucrez la instalarea unui Windows, pe laptopul unei vechi prietene. Toate bune și frumoase zic! Floare la ureche etc. Problema a apărut când am observat că deși mesajul „Press any key to boot from DVD/CD…”, apărea, când apăsam orice tastă, nu mergea nimic (I pressed any key and nothing working). Boot-a de pe harddisk ca și cum nu era DVD-ul meu acolo. Tare, nu? Mai pățisem asta, dar aici nu era cazul… Pățisem să nu îmi ia tastele când apăsam, dar era din vina tastaturii pe USB. Soluția era simplă, băgai tastatură PS2 și gata, merge. După cum am spus, aici nu era cazul… aveam de-aface cu un laptop, care avea propria tastatură complet funcțională.

Poftiți domnu’ și rezolvați problema … Mă apuc muncitorește și caut pe net o rezolvare. Rezolvări erau unele peste altele, dar nu pentru problema mea ci pentru cea descrisă mai sus. Zic să intru în BIOS și las doar obtiunea de boot-are de pe DVD și sigur merge.

Țeapă, nu merge, el boot-a de pe hard ca și cum râdea de mine. Mă uit frumușel pe versiuna BIOS-ului pe care o avea minunatul laptop: V2.0.1. Mă uit pe sit-ul producătorului, ASUS și găsesc ceva: una bucată versiune BIOS v2.0.8, de care îmi leg toate speranțele și arunc pe un flashdrive. Update de BIOS și merge treaba. Doar că băgasem DVD-ul cu Windows 8.1 și tipa voia Windows 7. Scot DVD-ul cu W8.1, bag DVD-ul cu Windows 7… și haida ha! Surpriză nu mai merge iar, din nou.

Deja eram terminat… mă gândeam cum sâmbăta asta mi-o petrec cu Asus, Windows 7, țigări și draci fără număr. Mă uit prin jurul laptopului cu pricina și zic: „ce mama dracului diferă frate acum, față de acum 30 de secunde? De ce atunci mergea acum nu merge?”. Bingo!!! Una bucată mouse pe USB, care încurca treaba, sau cel puțin așa speram eu.

Scot mouse-ul și… și…, și… merge!!!!!!!!!!!!! Acum bag mare să recuperez timpul pierdut cu găsirea unei soluții pentru problema mea, că am de gând să îmi petrec noaptea prin club, nu la calculator!

Toate cele bune!

Cyril Connolly: „E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi”.